Un disc clasic de dansat pe muzică electronică de cea mai bună calitate, “Second Toughest in the Infants” este perfect în versiunea lui pe două viniluri. Băieții de la Underworld au avut de-a lungul anilor ocazia să facă party în nenumărate rânduri, duo-ul britanic fiind un invitat uzual la festivaluri majore din întreaga lume. Au venit nu doar odată și la București, unde s-au asigurat de succes fără greș prin playlist și prin prestația live.
Una dintre piesele mele preferate, “Pearl’s Girl”, începe reținut, ambiental, pentru a exploda într-un imn experimental cu sample-uri de voce non-inteligibile și jungle vechi, ’90-ist. Piesa devine aproape abrazivă din pricina sintetizatorului atent abuzat, efect continuat și pe “Sappy’s Curry” și cumva confirmat de vocea trecută prin flanger și un delay bine ales. “Sappy’s Curry” e o compoziție jungle de școală veche, bine balansată și calibrată, inclusiv în sonoritățile experimentale, amintind mai degrabă de Aphex Twin decât de Goldie sau alți clasici ai genului.
“Confusion the Waitress” e, în esență, o poezie ilustrată sonor cu o orgă veche, probabil un Hammond, cu snare-uri precise de drum machine bine temperat.
Una dintre cele mai ciudate piese de pe album e “Rowla”, care începe oarecum sinistru, pe frecvențe joase, și evoluează cu ajutorul sintetizatoarelor și percuțiilor bine calibrate, cu linii de bass subacvatice, din altă lume. E o piesă de ascultat neapărat în stări alterate, dar și când abia te-ai trezit, îți bei cafeaua și pui asta pe sistemul audio, cu sunete care penetrează timpanele în cel mai autentic mod britanic.
Discul a apărut în martie 1996 și a devenit de-a lungul timpului un clasic pe care nu trebuie să-l ratezi live, dar care te încântă și înregistrat, în căști sau la petrecere, fiindcă interacțiunea cu publicul funcționează delicios, cu empatie din ambele direcții. Karl Hyde și Rick Smith au început să lucreze la Underworld la începutul anilor ’80, istorie care se simte intens. Coeziunea dintre versurile ciudate, de multe ori criptice, și liniile explozive de bass combinat mereu cu câte un sintetizator nebun e prezentă în fiecare colaborare a celor doi. De estetica lor s-a profitat din plin în multe soundtrack-uri pentru film sau televiziune, Underworld apărând live cu o piesă nouă până și la Olimpiada din Londra din 2012.
Cu atâtea piese bune și cu un concept adresat direct ringului de dans, “Second Toughest in the Infants” e un album de nelipsit din colecția oricărui ascultător de electronice pe vinil.