“Mezzanine” este un disc atât de bun încât pare, încă de la prima ascultare, o colecție tip “Best of” sau “Greatest Hits”. Apărut în 1998, este, de fapt, cel de-al treilea album al colectivului Massive Attack, pionier al genului trip-hop. La sfârșitul anilor ’90, videoclipuri ca “Teardrop” sau “Angel” erau difuzate constant de posturile de televiziune specializate, fie ele MTV, MCM sau “TVklumea”. Între timp nu mă mai uit la televizor, dar revăd, din când în când, clipul pentru “Teardrop”, care mi se pare în continuare o capodoperă, lucru confirmat și de numeroasele premii pe care le-a primit.
Pe întreg albumul, atmosfera dominantă este de “trip”, cuvânt intraductibil doar prin “călătorie” sau “aventură”, pentru că are și o conotație psihedelică și, aș putea spune, chiar psihedelicioasă, datorită liniilor de bas puternice, bine conturate, versurilor și impresiei generale de “vis” pe care o imprimă. Vis ambiental întreținut de cei de la Massive Attack, mai exact de Robert “3D” Del Naja, Grant “Daddy G” Marshall și de Andy “Mushroom” Vowles (“Mush”). Trupa s-a format în 1988 în Bristol iar discul lor de debut, “Blue Lines”, a apărut în 1991. Pe-atunci și-a câștigat rapid faima printr-o melodie mai degrabă hip-hop decât trip-hop, “Unfinished Sympathy”, votată pe locul 63 într-un clasament NME bazat pe voturile publicului pentru cele mai bune piese apărute vreodată.
Versurile, semnate de Robert “3D” Del Naja, bănuit că ar fi activ și ca graffer (Banksy), funcționează ca poezii “în sine” chiar dacă sunt scoase din context, mai ales în cazul pieselor “Inertia Creeps” sau “Mezzanine”. Altă piesă de ascultat “pe repeat” este “(Exchange)”, unde vocea îi aparține lui Isaac Lee Hayes, artist cunoscut mai ales din zonele de inspirație “soul” și “funk”. Notabilă este și “Man Next Door”, compoziția lui John Holt refăcută de Massive Attack cu intervenția vocală a legendei reggae Horace Andy. Atât “Mezzanine” cât și urmarea, “100th Window”, disc pe care îl recomand cu aceeași căldură, au atins primul loc, pentru săptămâni la rând, în topurile britanice.
Chiar dacă cele cinci albume de studio ale Massive Attack, exceptând versiunile cu piese bonus sau raritățile, s-au vândut în peste 11 milioane de exemplare, “Mezzanine” rămâne cel mai “comercial”, cu aproape 4 milioane de copii vândute în întreaga lume. Texturile și ambianțele folosite de Massive Attack sunt atât de rafinate încât e greu de identificat, de cele mai multe ori, instrumentul folosit la origine.
Un disc de referință care nu trebuie să lipsească din nicio colecție, fie că asculți muzică electronică sau nu.