Wine & Combine. Carte, muzică și vin.
O rubrică dedicată iubitorilor de cărți, muzică și vin, care caută potriviri inspirate.
E anul 1976, Pink Floyd dăduse două albume capodoperă, unul despre alienare, celălalt despre absență – Dark Side of the Moon și Wish You Were Here -, dar vîrsta de aur psyhedelic a rock-ului progresiv apunea și, pe fondul unei crize economice, sociale și politice majore în Marea Britanie (inflație și șomaj ridicate, greve ale minerilor, atentate în Irlanda de Nord, alegeri anticipate – Margaret Thatcher abia își începea cariera) se năștea și se răspîndea punk-ul – The Clash și The Sex Pistols, cu al lor anti-antemic „No Future (God Save the Queen)”, aduceau un suflu nou muzical.
La 33 de ani, Roger Waters era mai bogat, mai liber și mai faimos decît oricînd, dar preocuparea lui pentru inechitatea socială, relația dintre putere și bani, controlul monetar și politic asupra oamenilor abia se manifestase în cîteva cîntece („Money”, firește). Romanul satiric al lui George Orwell, Ferma animalelor (1945), alegorie marxist-leninistă la Uniunea Sovietică de sub Stalin, i-a servit însă ca inspirație (mai puțin directă decît lui David Bowie cu Diamond Dogs, doi ani mai devreme, care este aproape coloana sonoră a romanului) pentru conceptul antropomorfic al unui viitor distopic, de data asta capitalist, în care rasa umană e redusă la trei subspecii: porciii (pătura capitalistă lacomă, coruptă, lipsită de scrupule, care deține mijloacele de producție), cîinii (pătura de mijloc, ambițioasă și capabilă să se ridice la nivelul superior) și oile (masa proletară, slabă, săracă, supusă și exploatată de ceilalți.)
Considerat „manifestul Punk Floyd”, Animals, al zecelea album al trupei, devine, astfel, primul album compus aproape integral de Roger Waters (concept, muzică, versuri, voce, design), însă cu o contribuție doar aparent nesemnificativă a lui David Gilmour (co-autor al celei mai lungi piese de pe album, „Dogs”, și co-vocalist) și „responsabil” de unul singur de toate părțile, deopotrivă lungi, complexe și melodice, de chitară. De altfel, cu doar patru compoziții, Animals conține printre cele mai lungi și mai hard partituri de chitară din discografia trupei și este, totodată, cel mai întunecat și apăsător album al lor. Dacă Water este creierul albumului, Gilmour este sufletul și forța.
(Coperta albumului, care va deveni la fel de iconică precum celelalte, înfățișează un porc zburător printre turnurile Uzinei de Electricitate Battersea din Londra, construită în 1941 și parțial nefuncțională la acea vreme – fotografie creată analog, apropo, folosind un enorm porc gonflabil.)
Ediția de anul trecut a albumului este un nou remix, ambalat splendid în toate formele posibile (CD, vinil, Blu-ray, DVD, broșură, inclusiv limited deluxe box), reissue care acum a urcat mai sus în topul Billboard decît o făcuse în martie 1977, dovadă că aprecierea albumului a crescut enorm în ultimele decenii. Pentru că e ușor să asculți și să iubești albume precum Dark Side of the Moon, Wish You Were Here, chiar și The Wall, albume care conțin și piese „plăcute”, ușor de fredonat, dar abia dacă „pătrunzi” cu adevărat în Animals înțelegi sensul măreției la care trupa se ridicase în anii `70.
Ce să ascultați
Cu ocazia acestui nou remix, trupa, altfel extrem de reținută în a scoate singles, a lansat epicul „Dogs” ca single digital. Dar Animals este albumul care conține singurul cîntec de dragoste din istoria Pink Floyd: „Pigs on the Wing”, un cîntec folkish în două părți care deschide/închide albumul într-o neașteptată notă de speranță.
Cum să-l ascultați
De data asta m-am gîndit ca, în semn de omagiu pentru iconica Batterse Power Station (între timp renovată și convertită în spațiu cultural și rezidențial), să aleg vinul însoțitor (și) după forma sticlei (dar nu numai): un rosé de la Vinarte îmbuteliat într-o sticlă ce seamănă cu turnurile uzinei electrice, numit Soare („And you run, and you run to catch up with the sun, but it`s sinking / Racing around to come up behind you again / The sun is the same in a relative way / But you`re older” fiind una dintre strofele mele preferate scrise de Waters) și este un cupaj de cabernet sauvignon & merlot (Waters & Gilmour). Culoarea este un roz coral, adică un fel de pink fluid, iar la gust, în notele de fructe de pădure mici, cei pricepuți pot detecta zmeură și fragi, cu vagi indicii de ierburi uscate.
Întorcîndu-mă la chestiunea formei sticlei, în cartea Pe aripile vinului (traducere de Mihai-Dan Pavelescu, Editura Baroque Books & Arts) jurnalista americană Bianca Bosker face o incursiune în lumea somelierilor, vînătorilor de sticle și a savanților escroci ai lumii și povestește cum, la începutul anilor `80, adică în anii de după lansarea Animals, noua mentalitate fitness a determinat o serie de termeni noi care să descrie corpolența vinurilor în acord cu obsesia pentru propria corpolență a oamenilor și, totodată, o nouă abordare a formei sticlelor de vin, descrise ca „pline”, „cu umeri lați”, „viguroase” sau „svelte”.