Pe Jean-Michel Jarre francezii l-au trecut deja la categoria “panteon” sau “comoară națională”. Ce-i drept, muzicianul este o excelentă carte de vizită pentru Franța pe harta internațională, dar subiectivă, a muzicii electronice. A influențat zeci de compozitori contemporani și, când vorbești de Franța în contextul muzicii produse de această țară, numele lui Jean-Michel Jarre este unul din primele care apare în discuție.
Asimilând tradiția muzicii electronice pornită de compozitori cum ar fi Pierre Schaefer, Jarre duce povestea un pic mai în contemporan, ecologia spațiului extra- și intraterestru fiind una dintre preocupările sale principale. Cu nume ca “Equinoxe”, “Magnetic Fields” sau “Revolutions” devin clare sursele sale de inspirație, încă de la debutul din 1973 cu coloana sonoră “Les Granges Brulées”. Încă de atunci experimenta foarte mult cu instrumente tradiționale, iar azi apare constant în concert cu mici acordeoane amplificate și alte instrumente, fie ele din zona “folk”, fie dinspre cea simfonică.
Jarre se folosește live de proiecții cu lasere, video-mapping, holograme sau artificii, astfel încât felul cel mai bun de a-i experimenta muzica e să te duci la concert. Era cât pe ce să se întâmple asta în România, iar una din primele povești despre Jarre pe care am auzit-o imediat după Revoluția din 1989 e că ar fi vrut să vină să cânte, că tot ne “eliberasem” de comunism, dar i s-a interzis folosirea Casei Poporului. Poate fi un mit urban dar, oricum, plauzibil, având în vedere locurile extravagante unde își desfășoară Jean-Michel Jarre concertele (piramida din fața muzeului Luvru, Piața Concorde, Orașul Interzis sau Piața Tien-am-Men din China). Chiar dacă nu va veni prea curând în România, povestea lui cu Casa Poporului e de transmis mai departe. Concertele lui sunt în egală măsură grandioase, dar și cu note de kitsch-pop pe alocuri, cel puțin în ceea ce privește aspectul vizual și performativ al invitaților pe care îi are în ultima vreme.
Dublul CD “Concertele din China”, despre care vorbim acum, este o excelentă introducere pentru întreaga sa muzică, împărțită în atâtea decenii, chiar dacă e un disc editat pentru oară în 1982. Artistul își cântă atât piese de pe primele albume (“Equinoxe”, “Magnetic Fields” și “Oxygene”) dar vine și cu atmosfere tradiționale în piese cum ar fi “Arpegiator” sau “Night in Shanghai”.
Cu ocazia “Concertelor din China”, Jean-Michel Jarre a reușit și o premieră, fiind primul muzician vestic invitat să cânte în fața publicului chinez, în 1981. Începând cu 2004, artistul a intrat în Cartea Recordurilor pentru cei mai mulți spectatori prezenți la un eveniment desfășurat în aer liber de-a lungul a două concerte.
Dacă prima parte a albumului este una mai introspectivă și “serioasă”, cea de-a două e aproape bună de dans începând cu piesa “Night in Shanghai” și până la sfârșitul discului, cu “Souvenir of China”, probabil una dintre cele mai frumoase și melancolice piese ale lui. Povestea pe care ne-o spune Jarre prin muzica sa curge lin, cu ajutorul sintetizatoarelor (dintre care unul este o harpă cu laser) și percuțiilor sintetice, a ambianțelor urbane și, din când în când, a vocilor.
Dacă vrei o experiență cosmică, caută și DVD-ul cu “The Concerts in China“. Sau fă în așa fel încât să ai parte de un concert Jean-Michelle Jarre în România, direct pe Casa Poporului.